Femeie

Destăinuire

A fost o dată o femeie care a început să învețe sa fie Femeie. Aceast spațiu reprezintă viața mea, evoluția mea și trăirile mele, fricile mele, pe parcursul anilor în care am stat pur și simplu și am invatat, am fost atenta la sentimentele mele și la trăirile corpului meu, am fost atenta Ia ce este în jurul meu și cum deciziile si sentimentele mele influențează realitatea care ma înconjoară.

Totul este interconectat și noi suntem un tot, un întreg al unui întreg.

Eu femeia este un spațiu care se adresează în primul rând femeilor care, ca și mine, simt că s-au pierdut undeva între judecati si nevoia de a arata ca pot, care au uitat rolul si importanta lor ca si femei, care au uitat sa isi împrăștie lumina și înțelepciunea într-o lumea a barbatilor, care s-au pierdut în goana lor de a arata ca pot fi egale bărbaților, care nu au înțeles ca a fi egala unui bărbat, nu înseamnă sa muncești cot la cot cu el, pentru ca femeile nu pot avea aceiasi termeni de comparație cu bărbații. Noi suntem ființe diferite, functionam diferit, simțim diferit.

Bărbatul este puterea, noi suntem gingasie, bărbatul este calea, noi suntem lumina care luminează calea, bărbatul este puterea, noi suntem rezistenta, bărbatul este dreptatea, noi suntem iertarea. Noi conlucram impreuna, suntem lumina și intunericul, doua cai care se întrepătrund pentru a deveni mai puternice, mai înțelepte, mai iubitoare, care merg impreuna pe același drum, pentru a ajunge mai ușor la destinație. Care este destinația? Iluminarea, calea către Dumnezeu. Noi putem ajunge acolo doar dacă bărbatul a învățat sa fie barbat si femeia a invatat sa fie femeie.

Fiecare are rolul lui într-o piesă de puzzle a Creației.

Noi suntem Yang si Yin, Soarele și Luna, lumina și intunericul. Ce este puterea, fara iubire și ce este iubirea fara atingere, ce este lumina fara intuneric si Soarele fara Luna? Sunt ele la fel? Nu. Atat de diferite si totuși atat de Unite. Aceasta este frumusetea acestui pamant. Fiecare avem rolul nostru si suntem unici, fiecare suntem importanți prin felul nostru de a fi, de a gândi, de a înțelege lucrurile. Si totul este legat prin iubire. Iubirea este calea către tine, iubirea este calea către întoarcerea la strămoșii tai, la parintii tai, iubirea este calea către viitor, către copiii tai, iubirea este calea către Dumnezeu, iubirea este cheia care deschide uși, a tot si a toate.

Am stat mult pana sa îmi fac curajul de a scrie, de a crea acest spatiu, sa îmi asum acest proiect, sa îmi asum sa ies în fata.
Dar imi place prea mult sa scriu și asta a fost scânteia care a pornit motorul.:) Fiecare avem un drum al nostru, o cale si de fiecare depinde modul si cum alegem sa urmam acea cale. Cu intelepciune si respect sau orbi, neștiutori în mersul nostru.

M-am născut dorindu-mi sa fiu barbat. Este prima mea amintire. Eu, un copil de trei ani, certand-o pe mama pentru ca m-a făcut femeie. Pentru ca nu am înțeles frumusetea si importanta femeii, pentru ca am judecat și am arătat cu degetul slăbiciunile ei, pentru ca nu am văzut și slăbiciunile barbatilor si nu am înțeles ce trista ar fi o lume a barbatilor, fara femei.

Mult, foarte mult timp am fost supărată pe Dumnezeu, pe mama(ca doar este femeie si femeile sunt judecate) si nu am acceptat rolul meu. Mi se parea atat de trist sa fi femeie, intr-o lume în care bărbații sunt atotputernici. Am făcut toate lucrurile care erau bărbătești și mie mi se păreau cool și m-am prefăcut ca nu sunt femeie. Chiar stilul de îmbrăcat era bărbătesc. Practic eram femeia-barbat, în disperarea mea de a renega statutul meu, rolul meu, pe care nu îl înțelegeam. Pana intr-o zi, cand eram la o conferinta si persoana care ținea acea conferinta a spus la un moment dat ”Ati înțeles? Barbatilor!” …..eram numai femei în sala. Atunci m-am uitat în jur, m-am uitat la mine și a fost momentul în carea am realizat ca noi ne-am pierdut. Eram înconjurată de femei care, ca si mine au uitat sa se iubească sau poate nu au știut sau poate nu a avut cine sa le învețe. Dar cum putem noi sa iubim, cum putem noi sa ne creștem copiii cu iubire, cum putem noi sa ii invatam sa ne respecte dacă pe noi nu ne iubim, dacă pe noi nu ne respectam?

Acela a fost momentul în care a început schimbarea mea, acela a fost momentul când mi-am dorit să văd frumusețea Femeii.

Mirabela

1 Comment
Share:

1 thought on “Destăinuire”

  1. Iti multumesc pentru curajul de a te deschide si a impartasi calatoria ta cu noi. Imi doresc sa fim din ce in ce mai multi cei care iesim in fata cu autenticitate si dorinta de a face lumina. 🙂

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *