Mamă

Jurnalul unei mame

Ma uit in jurul meu si vad oameni care stau din ce in ce mai mult la locul de munca. Își sacrifica sufletul si trupul pe altarul muncii. Uita ca in tot ceea ce fac este indicat sa existe un echilibru.
În momentui în care înclin balanța într-o anumită direcție, inevitabil universul va veni sa iti arate unde ai gresit, pentru a redobandi echilibrul. Poate fi prin boala, pierderi financiare sau prin pierderea unor persoane dragi.
Privesc in urma, rătăcind prin trecut si imi aduc aminte de momentul în care am devenit mamă, de prima dată când mi-am ținut copilul in brate. Eram speriată, complet speriată. Nu stiam ce sa fac cu acea fiinta micuta din bratele mele.

Atunci am constientizat pentru prima dată ca viata mea nu va mai fi la fel.

La mine nu a fost scenariul din filme cu ținutul copilului in brate si plâns de bucurie. Nu, a fost exact invers.
Plângeam, da, dar după libertatea mea. Era tristete, frica amestecata cu fericire. Nu mai știam cine sunt eu, ce reprezint eu.

A fost si mai rau in momentul in care a trebuit să îmi dau demisia pentru a avea grija de copilul meu.
Eram bucuroasă că pot sa stau cu el, simteam ca este un dar sa pot sa ma bucur de fiecare moment din viata mea, sa pot sa îl indrum, dar in acelasi timp urlam in sufletul meu. Ma simteam prinsă într-o închisoare. Nu ma regaseam in rolul de casnica, de a sta acasa, a călca si a gati pentru familie. Societatea noastră, din păcate, nu mai aproba acest lucru. Femeia modernă nu sta acasa, ea munceste cot la cot cu bărbații si ajuta la aportul financiar al familiei. Ea este superwoman, face tot ce făceam eu dar in acelasi timp si lucreaza.
Si ce sa mai zic de privirile celor din jur. Care ma priveau cu compătimire. A esti acasa? Nu muncești? Tu nu ai salariu? Aștepți bani de la partenerul tau? Era un cerc din ce in ce mai vicios, cu cât vroiam mai mult sa ma angajez cu atat intervenea ceva, cineva si nu reușeam. Eram plină de frustrări si ajunsesem o umbră a tot ceea ce am fost. Uitasem ce era cel mai important. Ca sunt acasa cu copilul meu, ca pot sa il vad, sa il sărut de fiecare dată când doresc, sa ma bucur de copilăria lui.
Abia acum imi dau seama ca am fost o norocoasă. Abia acum am invatat ca adevatele bogății din jurul tău sunt cele care nu au valori materiale, am invatat ca a fi femeie nu inseamna a avea un loc de munca. Rolul unei femei este mult mai important, rolul femeii este acela de a crea, de a aduce echilibru.
Drumul meu a fost lung. Probabil pe măsură puterii cu care te opui, dar acum am invatat sa fac totul cu plăcere și sa ma bucur de fiecare moment din viata mea. Cred ca este mult mai important cand faci totul cu plăcere, sa fi atent la nevoile tale, sa iti acorzi timp sa poti fi fericit. E mult mai important sa am un corp sănătos, o minte echilibrata și un suflet intreg pentru a menține pacea și armonia în familia mea, pentru a fi un model pentru copiii mei, pentru a invata si ei la rândul lor sa se iubească, sa se respecte, sa fie atenti la nevoile lor, pentru a invata sa spună “Nu”. Dacă tu nu ești bine, cum pot fi cei din jurul tau bine? Ma duc la masaj, ma duc la yoga, ma duc in parc cu copii mei, ma joc, citesc, dansez, cant, fac tot ceea ce imi place. Acum spun cu plăcere.” Da! Stau acasa si ma ocup de copii mei. “Si chiar imi place sa spun asta atunci când sunt intrebata, imi place sa le văd privirea celor care ma întreabă. Acum mă amuză si totodata ma întristează pentru că oamenii au rămas închistati in niste reguli sociale si au uitat ca ei sunt cei mai importanti. Au uitat sa fie fericiti.
Eu prefer fericirea in locul nefericirii. Eu am ales sa ma iubesc!

Alege sa fii fericit! Alege sa fii tu!

1 Comment
Share:

1 thought on “Jurnalul unei mame”

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *